Se spune ca iubirea ne face mai puternici,mai buni,ne ridica din suferinta si ne arata cat de frumoasa este viata,cata splendoare si incandescenta se poate gasi in cel mai insignifiant lucru de pe lumea asta.am crede oare in iubire din prima clipa a vietii noastre?sa ne nastem in toata plenitudinea noastra iubitori de toate cele,mari tamaduitori de credinte si practici obscure,crescute si ingrijite de de insesi parintii nostri,ai tuturor,care ne reneaga la orice intentie nevinovata,naiva si cruda de a trai,de a respira,de a nu ne pierde?!daca ei sunt cei ce ne nasc si ei sunt cei ce ne doresc,un ideal de fapt,nu o fiinta,si lupta cu un ceva care de fapt nu e acolo pentru ca noi sa nu apucam a vedea,simti,constientiza prezenta aceasta atat de reala si raufacatoare,ce ne raneste gura cu mainile ei aspre si ne lipeste pleoapele cu clei de frica atunci cand vrem a deschide ochii pentru a vedea lumea in acest dans desavarsit de iele si cand vrem a deschide gura ca sa rostim cele dintai cuvinte de prunc nascut dintr-o fecioara,pentru a putea sa vrea ceva,pentru a nu ii fi ucis pana si primul zambet,care cine stie de ce-l schitam,fiindca pana si ei stiu ca nu avem de ce zambi,pentru a simti macar caldura lacrimilor noastre care se vor indrepta mereu spre cer,dar vor cadea intotdeauna pe tarana,pentru a alege pentru noi insine...atunci de ce tot ei sunt cei ce se transforma in ea?pentru a exemplifica,pentru a ne cretiniza,pentru a ne insufla talentul acesta atat de comun,aceasta arta de copiere a tiparului ignorantei,pentru a "vorbi",dar numai cu buzele,cu carnea,caci cuvinte pentru aceasta nu pot gandi,pentru a arata cu degetul intr-o directie care se reorienteaza la infinit,pentru a ne strange la pieptul lor,aparent protejandu-ne de toate cele rele,dar de fapt privandu-ne de adevar,de realitate,pentru ca atunci cand ce trebuie sa cunoastem se coboara in fata noastra cu aura de plumb,sa ne trimeata-n intuneric,unde-i ascunzatoarea fricii...Aceasta este marea iubire,marea minciuna,marea mocirla in care ne nastem,in care zacem cu nesimtire si ne mozolim unii pe ceilalti si in care murim,sufocati de sentimentul inaltator de iubire...acesta este abisul in care ne arunca ei,cu toata dragostea din lume!

Va multumesc si va iubesc,la fel cum ma iubiti si voi!